Cum ne formăm obiceiul de a mânca dulciuri?

Azi vreau să vă povestesc despre ceva cu care ne confruntăm mulți dintre noi și anume: obiceiul de a mânca dulciuri și de ce ajungem să ne fie atât de greu să ne controlăm pofta. Sună cunoscut, nu?

Obiceiurile sunt acele comportamente pe care le facem pe „pilot automat”, fără să ne mai gândim la ele. Exact cum ne spălăm pe dinți înainte de culcare sau ne așezăm să mâncăm în fața televizorului. Și mâncatul de dulciuri poate deveni unul dintre aceste automatisme, fără să ne dăm seama. Dar cum apare, de fapt, acest obicei?

De ce formăm obiceiuri?

Obiceiurile, sau scripturile mentale, se formează deoarece, la un moment dat, aceste comportamente ne-au ajutat. Creierul nostru este construit să funcționeze eficient și, de aceea, dacă faci ceva care îți aduce un beneficiu imediat, ai toate șansele să repeți acel lucru. Și așa începe să se formeze un lanț comportamental.

Un lanț comportamental începe întotdeauna cu un trigger (declanșator), care declanșează un anumit tip de gânduri sau emoții, ce conduc la o acțiune. Acea acțiune generează un rezultat, iar dacă rezultatul este pozitiv (de exemplu, îți reduce stresul), acel comportament se întipărește și devine un script. În cazul nostru, stresul (triggerul) duce la pofta de dulce (acțiunea), iar senzația de bine de după este rezultatul. Repetă acest lanț comportamental de câteva ori și, voila, ai un nou obicei!

(Trigger -> Gânduri/Emoti -> Acțiuni -> Rezultat) x Repetiție = SCRIPT MENTAL (obicei)

Plăcerea imediată și cum ne prinde în mreje

De ce ne place să mâncăm dulciuri? Simplu: pentru că obiceiurile noastre se dezvoltă în jurul ideii de a obține plăcere imediată sau de a evita disconfortul. Așa cum un pahar de vin te relaxează după o zi grea sau o ciocolată îți dă un boost de energie la 15:00 după-amiaza, dulciurile devin soluția rapidă pentru momentele stresante.

Ce se întâmplă, însă, pe termen lung? Deși acest obicei aduce o mică plăcere pe moment, în timp, consecințele negative (kilogramele în plus, problemele de sănătate) încep să își facă apariția. Dar, chiar și așa, creierul nostru rămâne „programat” să repete acțiunea pentru că îi place eficiența, adică automatismul.

De ce e atât de greu să schimbi un obicei?

Așa că vine întrebarea: dacă știm că nu ne face bine să mâncăm dulciuri, de ce e așa greu să ne oprim?

Simplu. Creierul nostru este setat să caute eficiența și să reducă efortul.

Atunci când încerci să schimbi un obicei, practic îi ceri creierului să funcționeze împotriva mecanismului său natural de eficiență – adică să renunțe la automatism și să se implice conștient în luarea deciziilor. Sună complicat, nu? Dar, cu puțin efort, se poate, pentru că psihologia, NLP-ul, neuroștiința și toți oamenii cu care eu lucrez confirmăm asta.

Cum schimbăm scriptul – un mod practic de a aborda obiceiurile

Acum vine partea interesantă: cum ne rescriem „scripturile” și schimbăm obiceiurile?

Cu toții avem aceste „scenarii” automate care ne conduc comportamentele zilnice. Spre exemplu, dacă ești stresat la serviciu, scenariul tău poate suna așa: „Dacă e ora 3:00, atunci iau o ciocolată de la automat.” Acest lanț comportamental se repetă fără să-ți dai seama și devine rutină.

Dar la fel cum acest script a fost creat, îl poți și schimba. Nu doar să înlocuiești dulciurile cu ceva sănătos – pentru că asta rareori funcționează pe termen lung. În schimb, hai să facem ceva mai concret printr-un exercițiu simplu de bază pentru slăbirea lanțului comportamental.

Cum funcționează deconstrucția lanțului comportamental?

De fiecare dată când te pregătești să „intri” în automatismul obiceiului (de exemplu, să te sertar după dulciuri), oprește-te pentru câteva secunde și identifică triggerul (declanșatorul). Ce te-a făcut să simți nevoia de ciocolată? Este ora din zi, emoția de stres, plictiseala, sau poate altceva?

Acum, aici vine partea practică: în loc să lași lanțul să continue cu acțiunea automată (să mănânci dulciurile), schimbă doar un element din lanț. De exemplu, în loc să te duci direct la sertar, fă ceva simplu: ridică-te și mergi la fereastră. Respiră adânc și gândește-te 30 de secunde la ce simți în acel moment. Aceasta nu este o tehnică de evitare, ci una de întrerupere de lanț comportamental. În plus îți oferi timp să devii conștient de ceea ce urmează să faci și ieși din automatism.

După cele 30 de secunde, întreabă-te: „Este cu adevărat dulcele soluția pe care o vreau acum?” Dacă simți că da, e ok să continui. 

Acest tip de întrerupere a lanțului comportamental este una dintre metodele de rescrie a scripturilor și de a recâștiga controlul asupra obiceiurilor care nu te ajută.

Și sunt foarte multe metode de a face asta. Uite de exemplu, eu în cursul online ”Rezolva mâncatul pe fond emoțional și scapă de pofte” ii ajut pe oameni sa lucreze fix pe aceste obiceiuri care sunt piedici în atingerea obiectivelor lor, pentru că sunt atât de mulți oameni care știu că nu ar trebui să mănânce atâtea dulciuri, că le fac rău, dar totuși nu se pot abține.

În curs lucrez cu tehnici și informații din psihologie, NLP și neuroștiință precum: conștient-subconștient, convingeri, dialog interior, integrarea părților, convingeri, psihologie inversă, întrerupere de tipare, influențare, formare de căi neuronale noi, și multe altele. 

Pare complex dar tehnicile astea cu denumiri și idei pompoase sunt în spate, strecurate cu mare atenție în video-urile zilnice, în uneltele simple pe care cursanții le folosesc când mănâncă și în sesiunile live când fac coaching la propriu cu cursanții.

Dacă consideri că este ceva de care ai nevoie și ești deschisă și pentru o altă abordare click aici și înscrie-te în următoarea grupă online care începe în curând: https://www.sofronea.com/rezolva-mancatul-emotional-in-14-zile-cu-radu